Retiş

„Frunză verde de pelin,
Iată-ne la Armindeni,
Beau mesenii si mănâncă,
Şi de ciumă nu li-i frică!”
(veche strigatură populară)

“Armindeni” i se spune unei crengi verzi sau unui pom curăţat de ramuri până aproape de vârf şi uneori împodobit cu flori şi spice de grâu. Obiceiul Armindenilor este ţinut în Retiş de Rusalii adică în ziua pogorârii Duhului Sfânt, a Cincizecimii. Este o variantă regională a acestui obicei protocreştin dacă nu chiar cu origini păgâne. În această formă, adică înfiptul în pământ de pomişori tineri curăţiţi de crengi la porţile fetelor de măritat este prezentă doar în Banat şi o parte din Transilvania.
Ritualul constă deci, in pregătirea cu o zi înainte a armindenilor în faţa porţilor unde ei vor fi puşi. In noaptea dinaintea zilei de Rusalii armindenii sunt ridicaţi si infipţi în marginea drumului în dreptul porţilor. Ei trebuie răscumpăraţi de la flăcăii care se ocupă de asta de către familiile (tatăl) fetelor căora le-au fost destinaţi. Moneda răscumpărării este rachiul. „Pomul” înfipt în pământ, având în vârf un smoc de verdeaţă, sugerează fertilitatea, rodirea, naşterea vieţii. De aici si unele sensuri ale tradiţionalului pom al vieţii, prezent de altfel la toate ceremoniile româneşti populare, de la botezul pruncilor, la nunţi, până la înmormântări.
Acum in Retiş, armindenii sunt din carpen deşi uneori în împrejurimi se păstrează varianta originală a mesteacănului. Aceasta fiindcă pădurile din jurul Retişului sunt de carpen şi nu veţi găsi mesteacăn nicăieri.

Pe zonele mai extinse în România unde acest obicei este destul de răspândit, scopul armindenilor este de invocare a graţiilor unei zeităţi a vegetaţiei, protectoare a vitelor, cailor, holdelor, viilor şi livezilor. Ziua de Armindeni sau Armendina, Armindin şi Arminder i se mai spune si „ziua pelinului” sau „ziua betivilor” si semnifica inceputul verii, în fapt. Armindenii se serbează pentru rodul pământului, ca să nu bată grindina, împotriva dăunătorilor, pentru sănătatea vitelor, vinul bun, oamenii sănătoşi, prin petreceri la iarba verde, unde se mănâncă miel şi caş si se bea vin roşu cu pelin. Dimineaţa oamenii se spală cu rouă ca să fie sănătoşi cu trupul.

Data cea mai răspândită pentru acest obicei pare să fie 1 mai dar se întîlneşte şi de Sîngeorz (Sfântul Gheorghe – 23 aprilie, în Muntenia şi Oltenia).

Această zi de Armindeni, este o sărbătoare care s-a născut din tradiţii şi credinţe vechi… Ziua proorocului, pe 1 mai, era sărbătoare la unele popoare, încă din vremurile precreştine. Vechii celţi şi saxonii celebrau ziua lui Bel, zeul celtic al soarelui, prilej al jocurilor şi festinurilor care anunţau sfîrşitul iernii şi reîntoarcerea soarelui şi fertilităţii pămîntului. La popoarele creştine, numele sărbătorii, Armindeni, este considerat ca provenind de la numele proorocului Ieremia, pentru că, în limba slavă veche, Eremin înseamnă Ziua lui Eremia. Totuşi, unul dintre principalele obiceiuri practicate în această zi este asociat altui episod consemnat în scrierea biblică. Legenda spune ca romanii îl căutau prin Ierusalim pe Iisus Hristos, care se ascunsese într-una din locuinţele celor care trecuseră la creştinism. Pentru ca trădătorii să marcheze casa în care s-a adăpostit, au ridicat la poartă un pom. Stupoarea soldaţilor a fost cu atât mai mare cu cât atunci când au purces să-L prindă pe Mântuitor, la toate porţile erau ridicaţi copaci. De atunci, localnicii credincioşi, mai ales în mediul rural, unde tradiţiilor încă li se acordă destulă importanţă, ridică la 1 mai, la aproape toate porţile, cîte un copac. La obiceiul de Armindeni În Bucovina, şi nu numai, în seara ce precede 1 mai se pune la poarta casei un copac curăţat de toate frunzele, cu excepţia celor din vîrf. Copacul se lasă la poartă pînă se usucă şi cad frunzele. În popor, se crede că acesta este şi momentul în care se fac prognoze asupra întregii recolte. Acum începe semănatul ridichilor, fasolei, castraveţilor şi porumbului. Vechea zicală „dacă plouă în mai, avem mălai” este inspirată tocmai din faptul că boabele abia semănate au nevoie de ploaie ca să poată încolţi şi creşte. De la Sfântul Gheorghe pînă la Armindeni, are loc tocmirea ciobanilor pentru stâne. De obicei, propunerile se fac pe 23 aprilie, iar la Armindeni se încheie tocmeala între ciobani şi stăpânul de munte. Tot în aceeaşi perioadă, se practică bătaia cu urzici, aplicată în special reumaticilor şi copiilor. Procedeul este neplăcut, dar medicina populară îl consideră eficient. Mai există credinţa populară că de Armindeni omul trebuie să se spele în zori cu rouă, să stea toată ziua în aer liber, să mănînce carne friptă pe jar şi să bea vin roşu cu pelin. Se crede că astfel se curăţă bolile sîngelui, i se fortifică trupul şi se „spală relele din făcătură”. Pelinul este pus peste tot, inclusiv la grajd şi la ferestre, ca să alunge duhurile rele şi pentru ca vrăjitoarele să nu poată „lua mana vacilor”( Ana-Maria Caşcaval, de la Centrul Creaţiei Populare Vaslui).

În unele variante armindenul se lasa pana la seceris, cand se pune in focul cu care se coace painea din graul cel nou. În aceasta dimineaţă se împodobesc cu ramuri verzi stâlpii porţilor şi caselor, dar şi intrările în adăposturile vitelor, pentru ca oameni si animale, deopotrivă, să fie protejaţi de forţele distrugătoare ale spiritelor malefice. Se spune că în ajunul acestei zile, pentru ca viforul si grindina să nu se abată asupra satului, femeile nu lucrează nici in casă, nici pe câmp. Armindenul este şi sărbătoarea boilor. În această zi nu se pune mâna pe coarnele boilor şi nu se înjugă animalele, crezându-se că, altfel, vitele vor pieri, iar oamenii se vor îmbolnăvi. Tot la Armindeni are loc şi Băutul Mărţişorului, o petrecere câmpenească prilejuită de scoaterea mărţişorului agăţat în piept, în pomi sau legat la mână în ziua de 1 Mărţişor.
Simbol al abundenţei veşnic crescătoare a vegetaţiei, Armindeniul este o datină care evoca străvechea credinţă în puterea benefică şi protectoare a ramurii inverzite asupra vieţii şi prosperităţii familiei şi a gospodăriei acesteia.

Alte diverse obiceiuri ale acestei zile:

– împodobirea cu ramură verde a stâlpilor porţilor şi caselor, a intrărilor în adăposturile vitelor şi în alte anexe gospodăreşti pentru protecţia oamenilor şi animalelor de forţele distrugătoare ale spiritelor malefice
– implantarea in mijlocul satului, în curte, în ţarină, la stâna de oi, între hotare a unei prăjini înalte cu ramuri verzi in varf sau chiar a unui arbore întreg curăţat până spre vârf de crengi şi împodobit cu cununi de flori si spice de grau numit Arminden sau Pomul de Mai
– organizarea petrecerilor câmpeneşti, la iarba verde, la pădure sau chiar grădina cu iarbă verde şi pomi înfloriţi
– rostogolirea (tăvălitul) prin iarbă
– spălarea pe mâini si pe faţă cu rouă
– purtarea pelinului la pălărie, în sân, în buzunare, „ca să fii ferit de rele şi să ai noroc tot anul”
– se bea vin pelin roşu „ca să fii sănătos, puternic şi rumen in obraji”
– strigarea pe nume a strigoilor pentru a-i impiedica sa fure mana vitelor cu lapte şi a holdelor semănate

În unele sate din Bihor, din tulpina Armindeniului este datina să se facă lancea (băţul) pentru steagul de nuntă, iar apoi lancea să devină „ruda” pentru etalarea ştergarelor decorative, în casa noii familii.

Armindeniul se serbează şi pentru rodul pământului, ca să nu bată grindina, împotriva dăunătorilor, pentru sănătatea vitelor.

În Retiş, cel puţin, datorită coincidenţei caledaristice cu sărbătoarea creştină a Rusaliilor sensurile păgâne ale armindenilor s-au pierdut rămânând numai cel al curtării fetelor de măritat sau viitoarelor fete de măritat.

Gabriel Grigore

http://www.evenimentul.ro/articol/sarbatoarea-de-armindeni-de.html
http://www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-superstitii/sarbatoarea-armindeni-1-mai-68763.html
http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/armindeni-sau-ziua-pelinului-184972.html
http://www.carpinet.net/dblog/articolo.asp?articolo=508
http://www.realitatea.net/la-tara–de-1-mai-sau-armindeni–se-serbeaza-odihna-pamantului_185506.html