Lăsaţi bunul simţ să hotărască
Jocul în Retiş
În 1976 toţi activiştii culturali au fost convocaţi la Bucureşti pentru a fi instruiţi cum sã promoveze dansurile populare tematice. Read the rest of this entry »
Din istoria parohiei si bisericii din Retiş
„Lumina lui Hristos lumineazã tuturor!” (Liturghia Darurilor )
Comuna Brădeni se află la marginea jud Sibiu, fiind la intresecţia cu jud. Braşov şi jud.Mureş. La 5 km pe artera care
face legătura comunei Brădeni cu Făgăraşul se află satul Retiş, aşezat in amonte pe dreapta Hartibaciului.
Populaţia satului este compusă din români 95%, iar 5% minorităţi (ţigani). Înainte de 1989, au existat 25 de familii de saşi, care au emigrat in Germania, rămânând în sat doar o singură persoană. Majoritatea locuitorilor sunt pensionari, iar care mai sunt în putere se ocupa cu agricultura si creşterea animalelor. Totdeauna locuitorii Retişului au fost de religie ortodoxă, deşi în trecut şi astăzi sectele dau un atac deosebit pentru a-i dezbina pe români, dar până acum n-au reuşit. Sunt doua familii de penticostali veniti din jud. Bistriţa. Românii din Retiş tot timpul au păstrat tradiţia româneasca şi ortodoxă, făcându-se exemplu pentru mulţi români din jur. Retişenii au fost şi au rămas oameni harnici, despre aceasta vorbind starea caselor şi a gospodăriilor lor. La sărbătorile mari, cei mai in vârstă se îmbracă în portul popular, fapt ce da o notă deosebită şi cu totul aparte faţă de alte sate din jur.
Satul Retiş este un sat cu o vechime apreciabilă, fiind menţionat în documente vechi din 1363 cu numele de Reter Villa. În anul 1389 apare cu acelaşi nume într-un document care se află la muzeul din Braşov. Acelaşi nume îl poartă şi în documentele privind Istoria Romaniei care a fost alcatuită în volume în 1958. În harta lui Spiridon Fetti din 1862, satul apare cu numele de Retezatul. Read the rest of this entry »
Icoane pe sticlă
Icoana pe sticlă este o specie românească endemică (1). Istoriceşte ea a apărut ca urmare a minunii de la Nicula, unde, în 1694 sau 1699 icoana Maicii Domnului a lăcrimat timp de 26 de zile. Cum era de aşteptat, mulţime de pelerini din toate hotarele au căutat să ajungă la Nicula. O parte au vrut să ia cu ei imagini ale Maicii Domnului şi astfel comerţul cu imagini a înflorit, făcând posibilă această variantă tehnică în consecinţă. Prin tehnica pe sticlă se pot obţine mult mai multe exemplare într-un timp mai scurt. Ea se face dupa model (izvor, izvod) fiind posibilă desenarea, cel puţin, a mai multor icoane în paralel. De aceea poate, nici nu se semnează, ele nefiind originale.
Trebuie totuşi remarcat că iconarii pe sticlă nu aveau acest meşteşug ca unică ocupaţie şi mai ales că pictatul de icoane pe sticlă presupunea şi o anumită disciplină spirituală. Înainte de lucru, omul urma un ciclu de post şi rugăciune, ca urmare comerţul cu astfel de obiecte diferind atunci cu atât mai mult de ceea ce se întîmplă astăzi în jurul unora dintre bisericile noastre la praznice mai mari. O parte a acestor iconari erau şi zugravi de biserici, cum de exemplu s-a întîmplat cu celebra, de acum, famile Grecu din Arpaşu de Sus, strămutată “pe Ardeal”, în Săsăuş, dar şi cu familiile Tămaş sau Moldovan. Read the rest of this entry »
Năfrămuţa
Moto: „Când eram mai tânăr şi la trup curat”
„Draga mumii, i mai mare ruşânea să stai la poartă cu mânile-n poală”. Acesta era printre primele sfaturi pe care le primeau fetele din Retiş. De mici aflau că femeile nu stau niciodată degeaba. Când nu lucrau afară, în curte, în grădină ori pe hotar, îşi găseau de lucru în casă. Făceau curat, spălau haine, făceau mâncare ori puneau mâna pe ac. Nici pe hotar nu le stăteau mâinile.După ce întorceau fânu, până se usca să-l pună în căpiţă, scoteau din traistă cipca şi mai făceau câteva rânduri. Iarna, după primii fulgi când nu mai aveau de lucru pe afară, munca femeii se muta în casă.
Cuverturi tesute la razboi
,,Îmi simt firul vieţii tăiat ca de un ţesător, care m-ar rupe din ţesătura lui. ”
[citat din relatarea despre vindecarea imparatului Ezechia]
„Viata e ca o tesatura complicata, tesuta la razboi cu suveica .” – Acest motto se potriveste ca o manusa femeilor din Retis care realizeaza coverturi, stergare, presuri la razboi.
Inca de mic am stiut ce este acela razboi de tesut, dispozitiv pentru urzeala, suveica, mosorel, diferenta dintre lana, ata de tesut, spata, pedale, sul. N-am avut de ales daca vrem sa stim sau nu, pentru ca bunica era innebunita dupa noile modele de cuverturi mai ales daca era un model pe care nu il avea. Adormeam auzind itele cum se schimba, spata batand cu putere in tesatura si ne trezeam cu acelasi zgomot. Vara, dupa tunderea oilor, se spala lana … un proces lung si urat mirositor. Marile si micile mercerii erau vizitate pentru ata. Nu orice ata era buna, nu orice culoare, nu orice marca. Read the rest of this entry »