Retiş

Haller János

În  limba maghiară, „gróf” desemnează un titlu nobiliar,  dar prin extensie, în româneşte „conte”, comite, o funcţie administrativă implicită. Emoţional pentru noi românii „gróf” nu înseamnă nimic bun, dar dacă am putea trece peste aceasta piedică mai degrabă subiectivă decât obiectiv, istorică am afla:

(traducere din limba maghiară)

GRÓF HALLER JÁNOS

Dorim să-l prezentăm cititorilor pe Gróful Haller János din Hallerkő ca cel mai bun gospodar din Ardeal în decurs de peste 40 de ani şi, în acelaşi timp, ca pe un om bun cu adevarat. Cât timp bărbaţii cu carieră publică câştigă admiraţia şi respectul nostru prin realizările lor şi utilitatea lor nu mai puţină simpatie trezesc în noi oamenii din viaţa privată devenind astfel pentru noi cei mai util membrii ai societăţii pirn disciplina pe care o dovedesc in activitate, prin armonia totală între persoana proprie şi lumea înconjurătoare şi tăria lor de caracter. A apus de mult vremea când acest om era activ, nu-i mai vedem vedem chipul marcant şi expresia veselă, dar amintirea lui încă trăieşte în inimile noastre, oriunde prin ţară putem auzi despre el mii de lucruri mărunte, mii de anecdote, care, ca o umbra uriaşă a unei flori în lumina de apus, prin viu grai, sporesc şi devin mai miraculoase şi mai fabuloase.
Gróful Haller János s-a născut la data de 12 octombrie 1774 în localitatea Réten (Pe cămp) (Retiş, Retersdorf), a urmat studiile în Târgu Mureş şi Cluj.  În 1801 a pornit la drum cu o gospodărie în cea mai deplorabilă stare şi împovărată de o ipotecă care depăşea valoarea ei de trei ori.

Frontispiciu la intrarea în "Găbănaş"

Gróful a început lucrul cu curajul oamenilor despre care Horaţiu a zis “Illi robur et aes triplex circa pectus erat” – cu forţă de oţel şi vointă de fier. Prin implicarea sa personală a reuşit nu numai plătirea datoriillor, ci să-si sporească averea cu peste un milion de forinţi (referire la animale) precum şi transformarea reşedinţei sale principale la Albeşti în curie domnească.
În ani 1806 şi 1807 a călătorit prin străinătate cu scopul de a cunoaşte economia germană. Cu ocazia întoarcerii la Viena îndelung a rămas în amintire prin petrecerile pe care le organiza, iar în 1809 a fost numit şambelan imperial şi regal, apoi s-a întors acasă unde şi-a petrecut restul vieţii. (aici se opreşte scurta notiţă în maghiară)

Ceea ce nu scrie în notiţă este că în 1828 el a fost alungat de oamenii din Retiş. Apoi sistemul administraţiei prin grofi a fost abandonat.

Din arhive, se înţelege că proprietatea lui Haller (Janos, Ferencz) din Retiş a fost cumpărata de familia Beldy din care s-au succedat doi proprietari: Beldy Tivadar şi Beldy Pàl

Din monografia păstrată la biserică aflăm că … la Brukethal se află un document care vorbeşte despre despre o hotărîre a unui Haller, din Albeşti, care deţinea şi pămînturile din Retiş, de a-şi muta iobagii de aici pe un alt domeniu. Împotrivirea lor a făcut ca odată mutaţi acolo, natalitatea să scadă la zero, ceea ce l-a făcut pe Haller să-i readucă la locul de baştină. Se pare că Haller hotărise şi să dea foc satului ceea ce i-a făcut pe iobagi să trmită o delegaţie la Albeşti.

Gabriel Grigore