Retiş

***

… Onomastica – continuare

TOPONIMIA

Elena Manta

Aşa cum am amintit, Retişul este menţionat în documente începând din secolele al XIV-lea (1353), ca posesiune a lui Reter în scaunul Sighişoarei. După menţiunile lui C. Suciu ( în Dicţionarul istoric al localităţilor din Transilvania, Bucureşti 1968, vol. 2), numele localităţii este redat în documente dintre secolele XIV – XIX sub următoarele forme: Poss RETER (1353), villa RETHERII (1389), RETER (1415), RETHEN (1648), RETEN (1733), RETISDORFF (1750) RETTISDORF (1760-62); RETSDORF (1850), RETEN, RETESCDORF, RETIŞDORF (1854) În plus cunoaştem la 1400 forma RETERSDORF (V. Archiv der Vereins fur Siberbugische Landeskunde, 1934, pag. 48) Numirea oficială actuală este RETIŞ, după ce cunoscuse o formă azi învechită, RETISDORF, RETIŞTORF. ( această formă face parte dintre „compusele de origine săsească, cu suf. –dorf, dar adaptate cel puţin într-o vreme de către românii transcarpatici”. I. Iordan. T.R. pag 196 şi pag. 216) Forma cu ş din Retiştorf şi Retiş poate fi explicat prin pronunţarea din limba maghiară a lui s din RETISDORF (1854)

Analizând numele topice de pe teritoriul satului Retiş, constatăm că majoritatea elementelor topice sunt de origine românească. Remarcăm frecvenţa prepoziţiilor în, la, între, peste, pe în cadrul numelor topice. În cadrul toponimiei satului majoritatea numelor topice oglindesc formele de relief existente, deal, glimeie, luncă, părău, pisc, rozor, vale. Cele mai numeroase elemente topice româneşti sunt bazate pe cuvinte de origine latină: Bucium, Carpen, Casă, Câmp, Cânepă, Coadă, Coastă, Corn, Cruce, Dos, Faţă, Gaură, Grui, Fundătură, Moară, Pădure, Piatră, Stupină, Tăietură, Tufă, Vale, Vie, etc.

Elemente româneşti de origine slavă: Chilie, Deal, Drum, Dumbravă, Glimeie, Hamei, Izvor, Luncă, Pod, Popă, Rovină, etc.

Elemente româneşti de origine maghiară: Dric, Tău Elemente româneşti de origine germană: Hacăn, Moldă, Ploaţ. Autohton: Părău.

Elemente considerate prin excelenţă româneşti sunt cele derivate, pe terenul mlimbii române: Bârzuleţ, Cărpeniş, Costiş, Costoză, Curmătură, Făţuică, Fundătură, Lăcuţ,Luncuţă.

Numele de locuri reflectă o serie de trăsături ale graiului local – e = ă după ş : Şălarului (Rozoru) – e = ie : Bârzulieţ, Glimieie, Ţielne – u neac. = o : Găorile (mutului) – p = k : kiatră (la), Stukini (Părău) – formele articolului adjectival: ăl : Hacănu ăl săsăsc, ai: Glimieie ai după Dumbravă; – articolul hotărât proclitic: Faţa lu Bărbat – pluralul substantivelor neutre m – ă: La izvoară – articolul hotărât enclitic la genitiv,nume de persoane:Rozoru Iancului, Rozoru Şălarului – contaminate pe teren toponomistic : Codălacului Un caz ciudat îl prezintă numele topic Părău Lienciului, în cadrul căruia articolul hotărât enclitic –l al primului element topic devine sunet componenet al celui de-al doilea element topic.

NUMELE TOPICE DE PE TERITORIUL SATULUI RETIŞ

BUCIUM :Pădure

CÂMPU SASILOR : „Arătură, loc de fân, unde l-au avut saşii. Acolo va fi fost vreodată câmp de fâneţe”

CODĂLACULUI : Un loc jumătate fânaţ şumtate arătură. Aici s-a terminat lacul care a existat cândva. Format prin contaminare coada + lacului

…GOJMANULUI: …Gojman= apelativ întâlnit în grai = epitrop la biserică

CORNU PĂDURII: Loc arător într-un colţ de pădure

CORNU DUMBRĂVII „ Fânaţ în colţul pădurii la care-i zice Dumdravă

COSTOZĂ „ Un deal mare, în marginea Dosului de către Ţelne; coastă +suj. Oză

DE CÂTE HENDORF: Arătură. Augmentin online pharmacy Se învecinează cu hotarul satului Hendorf (astăzi Brădeni)

DOSU: „Păşunat pentru vite, pământ rece de dos”

DOSU DE LA ŢELNE: „Un păşunat de 240 ha, a fost pământ boieresc, dincolo de el e hotarul satului Ţelne (Ţeline)

DRICU BÂRZULEŢULUI : Arătură. Dric = apelativ întâlnit cu următorele sensuri: 1. Porţiune de hotar. 2. La car = osia de dinainte cu feliharţul etc. dricul de dinapoi; osia cu rotilele. 3. (în expr.) s-a ţinut de dric = a continuat să facă un anumit lucru. Bârzuleţ: diminutiv de la bârză

DRICU PIETRII – vezi la Piatră ; Ai Pietrii – supranume.

DUMBRAVĂ – pădure

DUPĂ GARDURILE SASILOR –Fânaţ lângă sat, în vecinătatea grădinilor saşilor.

DUPĂ GHERGHELĂU – Arătură după dealul Gherghelăului.

DUPĂ TĂIETURĂ- Fânaţ, loc sterp, între locul numit tăietură şi hotarul Noişteatului.

FAŢA LU BĂRBAT- Loc de faţă mai sărăcăcios decât altele, de aceea e lăsat mai mult fânaţ. Bărbat – nume de familie FAŢA GHERGHELĂULUI- Arătură, sub Gherghelău. Loc de faţă.

GĂORILE MUTULUI- „Loc de arătură, sub dealuri. De aici se aducea pământ când se făceau case în sat”. Mutu, supranume în sat.

GĂORILE LU PORFIL: vezi Găorile Mutului. Porfil, supranume în sat.

GHERGHELĂU „ Un deal mare, aproape de Glimeia lu Achim, cu arătură şi fânaţ”. Gherghelău = „păşune, platou” Apelativul nu este cunoscut.

GLIMEIA LU ACHIM: „ O glimeie, un deal mare, din care se pot vedea mai multe împrejurimi. A fost o cotă militară importantă. De aici se pot desluşi şapte sate: Retiş, Seliştat, Movile, Noiştat, Netuş, Brădeni, Ţeline.

GLIMEIA AI DE DUPĂ DUMBRAVĂ: „Un loc de păşune sterp, înalt aproape ca şi Glimeia lu Achim”

GRUIU MORII: „Un loc, pe margini arabil iar pe vârf loc sterp. Acolo a fost o moară de apă, pe acolo curgea Hârtibaciul” Grui „ o ridicătură pe şes, nu tocmai mare, deluţ frumuşel, coastă de deal.

HACĂNU ROMÂNESC: „ Loc arător, a fost pământ domnesc, până în 1918 când s-a dat oamenilor” germ. Haken „a săpa”

HACĂNU ĂL SĂSĂSC: „Arătură în care au arat numai saşii”.

ÎN CÂNEPI (Cânek) Loc în care se semăna cânepa.

ÎN DOSU MUCUNDORFULUI: arătură, pământ de dos, în partea dinspre Mucundorf. (Grânari)

ÎN FAŢĂ: „Pământ arător, loc domnesc”

ÎN FAŢA IONOTOMII: v. În faţă. Ionotomia, supranume format ptin contaminare Ion + Toma.

ÎN FAŢA TUFII: „ Un loc argilos, greu de lucrat, dar aproape de sat”

ÎN FĂŢUICĂ: „Arătură, loc de faţă, unde grânele se coc mai devreme” faţă+suf uică

ÎN FUNDĂTURA FIHINII.: „Loc mai înfundat, de fânaţ, între Dumbravă şi Costiş”. Fihina, nume propriu german.

ÎN FUNDĂTURĂ LA BUCIUM: „Fânaţ, sub pădurea Buciumului, se află între Bucium şi Tăietură.

ÎN GROPANIE: „Arătură. A fost aici îngropătoare, progadie, aproape de biserica ortodoxă. Groapă + suf anie

ÎN GRANCHIN: Pământ arabil şi fânaţ.

ÎN HÂNSURI: „Pământ arabil, mai sărac şi fânaţ. E un pământ mai rece, din cauza înălţimii Glimeii lu Achim”cf.hâns „tufe dese, desime de spini şi de alţi arbuşti” apelativul nu este cunoscut

ÎN LAC: „ O luncă mlăştinoasă. A fost loc domnesc, apătos, plin de trestii şi sălcii, pe unde mai păşunau şi vitele. Oamenii l-au curăţat şi acum e fânaţ.

ÎN LĂCUŢ: Arătură – A fost lac aici, lac + suf. Uţ

ÎN MOLDĂ: „ Loc arător, e cumva dintr-un deal în altul, ca o moldă” Apelativul moldă face parte din lexicul graiului. Germ. Mulde

ÎN PĂRĂU LENCIULUI: „Arătură şi fânaţ, dincolo de pârâu”. Enciu, n.f. dispărut din sat, dar întâlnit în satul vecin Ţelne.

LA PODU MUCUNDORFULUI: „ Fânaţ de luncă, Peste Valea Ţelnelui se află un pod pe drumul ce duce spre Mucundorf (Grânari)

LA PODU NOIŞTEATULUI: „Arătură şi fânaţ. Peste Valea Nucilor se află un pod, pe calea de hotar ce marge spre Noiştat.

LA PUNTE: Arătură. A fost un părău mare acolo, acum mai este doar un pod

LA ROHINA DOBRULUI : Arătură. Loc mlăştinos. Dobre nume de familie.

LA SCOBORÂŞ: Arătură, loc în pantă pref.s+coborâş

LA ŞTIUBEREU: Loc de fânaţ. Loc rău, cu multe părauă şi izvoară.cf. ştiubei „trunchi găunos, aşezat peste un izvor, ca ghizdurile unui puţ, astfel ca apa să curgă printr-o descizătură practicată în mijlocul trunchiului.

LA TURTEA: Arătură

LA VIA OLARULUI (HIA): Arătură. Cândva s-a încercat să se cultive aici viţă de vie. În sat au existat 2-3 familii venite din Noiştat, care se ocupau cu olăritul..

LA ZORIŢA: Arătură. Zoriţa n.p.

LUNCA CRÂŞMĂRIŢII: Un fânaţ care a fost al grofului.

LUNCA MILII: Loc de fânaţ. Milia, hipocoristic feminin.

LUNCA SASILOR: Fânaţ. Acolo au avut saşii teren.

LUNCUŢĂ: Fânaţ. O luncă mai mică pe lângă Valea Dumbrăvii. (Valea lu Anton)

LUNCUŢA LU GAVRILĂ: Fânaţ. Gavrilă n.p. dispărut

PĂRĂU BÂRZULEŢULUI: Pârău într Dricu Bârzuleţului şi Dricu Pietrii

PĂRĂU LU BRUMARI: Afluent al Văii Dumbrăvii. Brumar n.f.

PĂRĂU CU ACĂŢI: afluent al Văii Dumbrăvii.

PĂRĂU CHIVII: Afluent al Văii Nucilor

PĂRĂU HACĂNULUI: Afluent al Văii Nucilor

PĂRĂU IANCULUI: Afluent al Văii Dumbrăvii

PĂRĂU LENCIULUI: Afluent al Hârtibaciului

PĂRĂU AL MARE: Afluent al Părăului Stuchinii.

PĂRĂU MĂLAILOR: Afluent al Văii Dumbrăvii. Apelativul mălai este cunoscut numai cu sensul de „cocătură din făină de cucuruz, lapte şi untură”

PĂRĂU DE LA PĂR: Afluent al Văii Dumbrăvii. Izvorăşte de sub un păr.

PĂRĂU PUNŢII: afluent al Văii Nucilor PĂRĂU LU SÂRBU: Afluent al Văii Nucilor. Sârbu n. F.

PĂRĂU ROHINII: Afluent al Văii Dumbrăvii

PĂRĂU STUCHINII: Afluent al Văii Dumbrăvii

PĂRĂU ŞIPOTULUI: Afluent al Hârtibaciului

PĂRĂU TĂIETURII: Afluent al Văii Dumbrăvii.

SIPOTU LU COCĂ

PISCU LU MANDRUBANŢ: Arătură pe un deal. Pisc. „Kiscu unui deal într-una, îi mai prelungit ca o glimeie” , „Kiscu-i un deal cumva rotogol, şi pi-o parte şi pe ailaltă”.

PISCU MAZĂRILOR: arătură. În grâu creşte multă mazăre sălbatică

PISCU LU TOACĂ: Arătură pe un deal. Toacă supranume al unui locuitor sas.

PISTE VALE: Loc arător, dincolo de Valea Nucilor

PISTE VALE SU NUCI: Loc arător, mai la deal de Peste Vale. Acolo au existat nuci

ROZORU MĂTII: Fănaţ. Mătea, supranume din sat.

ROZORU IANCULUI: Fânaţ. Iancu n. p.

ROZORU ŞĂLARULUI: Un deal pe care se poate merge cu caru. Se foloseşte ca fânaţ. Şelaru, n.f. dispărut

SU DEALU DĂII: Pământ arabil, sub Dealul Dăii. Pe aici se merge în satul Daia

SU DUMBRAVĂ: Fânaţ

SU NUCI LA MAZĂRILE MARI: Arătură. În grâu se face măzăriche de toate felurile.

SU ROZORU LU NISTOR: Fânaţ

SU TĂIETURĂ: Fânaţ, un loc de dos, sterp, sub pădure TĂU: A fost un lac cu peşte, acum este plin de papură. Se spune că la mijlocul tăului este o fântână fără fund.

VALEA DUMBRĂVII (VALEA LU ANTON): Vale ce izvorăşte din Dumbravă

VALEA NUCILOR (VALEA SASILOR) Vale care izvorăşte din apropiere de tăietură şi trece pe SU Nuci

VALEA ŢELNELUI: Vale care izvorăşte din Ţelne şi se varsă în Hârtibaci.

ZĂPODIA: delu Florii: Fânaţ, loc mai sterp dar se fac multe flori pe el. Loc de deal care poate fi păşunat cu oile. Zpodie: platou pe o colină sau pe un munte. Platou apărat de coline înalte.

În vatra satului se găsesc următoarele denumiri:

CAPU SATULUI, Partea de sat în care se intră venind dinspre satul Hendorf

DEALU BACIULUI: Un deal în partea de vest a satului. Baciu n.f.

DEALU GOJMANULUI: Un deal în sat lângă Fântâna Gojmanului (acum o cruce) Gojman. Supranume. Familia cu acest supranume locuieşte pe acest deal.

GRUIU COLCERIULUI: Un dâmb în sat, ca un got de deal, între drumu care merge prin sat în sus şi Uliţa lu Bârsan.

ÎN GUNOAIE.(LA CÂNTAR) Un loc din sat unde mai înainte nu erau case şi se aruncau gunoaiele de la curtea grofului. Aici se adunau oamenii pentru a primii ordine.

LA COHĂLMEANU. Un drum ce duce pe lângă cimitirul eroilor, progadia sasilor şi pe după garduri. Cohălmeanu, supranume dispărut.

LA FRENŢ. Loc cu grădini. Franz. n.p. săsesc.

LA MOARĂ. Parte dinspre est a satului unde se află moara.

PE DEAL: Partea dinspre nord-vest a satului, unde se află câteva case „pe deal”.

PODINA LU PUPĂZĂ. Pod peste Părău Gheţarului. Pupăză n. f.

PODINA ONIMOISE. Pod peste Părău lu Achim. Oneamoise n.f. Uliţe

ULIŢA SASILOR. De la Cohălmeanu până la cămin

ULIŢA LU ŞTIEFAN. Drumul către progadie. (Ce mai faci muoşule? / Da ce să fac? aştiept să mă ducă la Ştiefan”)

ULIŢA LU BÂRSAN.Drumul ce duce din sat spre Valea Dumbrăvii

ULIŢA BISIERICII. De la Gojmanu pănă la biserică

Margini de hotar

CRUCEA HENDORFULUI

CRUCEA ŢELNELUI

CRUCEA BĂRCUTULUI

_________________________________________________

Culese de Ilarion Bârsan din lucrarea de diplomă a profesoarei Manta Elena , născută Drăgan (Lenuţa lu’ Isaică).
Publicate cu permisiunea domnului Ilarion Bârsan.