Costumul tradiţional al românilor
Primele care atrag atenţia dintre ţesături sunt hainele. Purtate de oameni în văzul tuturor, ele atrag atenţia prin măiestrie şi diversitate. Fiecare zonă etnografică a avut un specific, piesele de port fiind mărci de recunoaştere a membrilor comunităţii, mijloace de apreciere a vârstei si a stării sociale.(www.traditii.ro)
Acum, în Retiş, costumul popular este colorat în întregime în alb şi negru ca în mai toata regiunea Hârtibaciului. Iarna bărbatii sînt imbracaţi cu cizme, cioareci, cămaşa, „pieptar” – o vestă din cojoc cu ornamentaţii brodate cu negru pe albul pielii de oaie, laibăr (pulovăr), şerpar care încinge brâul ţinând strânsă cămaşa largă pe talie. Deasupra se îmbracă frijurile, un soi de scurtă din postav. Pe cap pălarie neagră cu boruri scurte sau iarna căciulă scurtă din blană de miel, neagră.
Costumul femeii, în aceleaşi culori, sau mai rar acum şi cu cîteva pete de culoare pe mîneciile iei zisă cu „şebace” adică cu broderie făcută in războiul de ţesut, ca variaţie cuprinde polarul alb peste care sint prinse cătrinţile negre din spate şi din faţă pe şolduri.
Corespunzător vârstei şi stării civile, pe cap nimic pentru fetele mândre, năframă neagră, colorată sau pălărie din pai cu boruri largi pentru munca câmpului pentru celelalte femei. Fireşte toate acestea păstrate eventual in casele unora cu puţin noroc. Nimeni nu mai îmbracă astăzi aceste haine, decât la sărbătoare (Sfântul Vasile sau Rusalii, de exemplu). Câteodată, la petreceri mai importante poţi vedea oameni îmbrăcaţi popular dar „săseşte” cum spun ei, păstrind cumva paleta cromatică dar mult simplificat din punctul de vedere al materialului. În principiu camăşi albe si pantaloni, fuste negre din stofă.
Deşi costumele populare din toată zona Sibiului se caracterizeaza prin frumusetea si eleganta data de alb si negru ele nu au fost, mai ales pe Valea Hârtibaciului aşa. În vechime, cotumul era mult mai colorat, lucru care este mai evident in portul femeii.
Gabriel Grigore