Biserica
Comemorare şi sfinţire de biserică la Retiş
( Ilarion Bârsan – articol apărut in Gazeta Hârtibaciului )
Au trecut 200 de ani de când în Retiş a început construcţia unei biserici din piatră, cărămidă şi lemn, menită să ia locul bisericii vechi din lemn, prea mică pentru numărul credincioşilor.
După 12 ani, în 27 august 1823, Arhiereul Vasile Moga a purces de la Sibiu la Retiş pentru a sfinţi biserica cu hramul Sfântul Nicolae .
Duminică 28 august a.c., retişenii vor lua parte la sfinţirea unei alte biserici. Este vorba de fosta biserică evanghelică pe care parohia a cumpărat-o de la saşii care au plecat în Germania.Construită în 1599 şi folosită foarte rar după 1952, la biserica săsească a fost nevoie de ample lucrări de reparaţie. Prin strădania preotului Ioan Scutea şi a credincioşilor a fost înlocuită duşumeaua, s-a construit altarul, pereţii au fost împodobiţi cu icoane iar pe acoperiş au fost aşezate cruci, semnul biruinţei creştine.
Va fi o sărbătoare la care sunt aşteptaţi mulţii fii ai satului risipiţi prin ţară şi străinătate. Read the rest of this entry »
Câteva icoane pe sticlă din Retiş
(Icoane pe sticlă – II)
Din punctul de vedere teologic ortodox “viaţa fără icoană incetează, pierde din substanţă şi este ameninţată în inseşi adevărurile ei fundamentale.(*).
Sfântul Haralambie – Schei – detaliuFără ca biserica sa poată exercita vreun control direct asupra expresiei icoanelor pe sticlă, aşa cum face în mod firesc asupra picturii murale, zugravii pe sticlă au reuşit să introducă imaginea sacrului în casele săracilor, într-o călătorie care se încrucişează cu dogmatica şi erminia picturii bizantine şi care are la capătul ei, după aproape două sute de ani, chiar trăirea teologică a ţăranului ardelean: “…profunzimi sufleteşti destul de complicate şi interesante pentru psihologia poporului român”(1).
Pictura pe sticlă, cel puţin sub forma cunoscută în locul de origine ca „Hinterglassmalerei”, a ajuns în Transilvania prin anexarea Principatului de către coroana habsburgică, in anul 1699. Această tehnică plastică a fost adusă, se pare de habani, o sectă originară din Boehmia stabilită în părţile Albei prin sec. XVII-XVIII(2). Diferenţa dintre tehnica de origine şi cea autohtonă constă în faptul că prima este industrială, câtă vreme a doua este creaţie individuală. Aceeaşi deosebire contrapune imaginea viu colorată a ceea ce crede ţăranul despre viaţa de dincolo de moarte, unui …“perete întreg acoperit cu picturi pe sticlă, îngrozitoare dar originale, în contrast, datorită caracterului Read the rest of this entry »
Din istoria parohiei si bisericii din Retiş
„Lumina lui Hristos lumineazã tuturor!” (Liturghia Darurilor )
Comuna Brădeni se află la marginea jud Sibiu, fiind la intresecţia cu jud. Braşov şi jud.Mureş. La 5 km pe artera care
face legătura comunei Brădeni cu Făgăraşul se află satul Retiş, aşezat in amonte pe dreapta Hartibaciului.
Populaţia satului este compusă din români 95%, iar 5% minorităţi (ţigani). Înainte de 1989, au existat 25 de familii de saşi, care au emigrat in Germania, rămânând în sat doar o singură persoană. Majoritatea locuitorilor sunt pensionari, iar care mai sunt în putere se ocupa cu agricultura si creşterea animalelor. Totdeauna locuitorii Retişului au fost de religie ortodoxă, deşi în trecut şi astăzi sectele dau un atac deosebit pentru a-i dezbina pe români, dar până acum n-au reuşit. Sunt doua familii de penticostali veniti din jud. Bistriţa. Românii din Retiş tot timpul au păstrat tradiţia româneasca şi ortodoxă, făcându-se exemplu pentru mulţi români din jur. Retişenii au fost şi au rămas oameni harnici, despre aceasta vorbind starea caselor şi a gospodăriilor lor. La sărbătorile mari, cei mai in vârstă se îmbracă în portul popular, fapt ce da o notă deosebită şi cu totul aparte faţă de alte sate din jur.
Satul Retiş este un sat cu o vechime apreciabilă, fiind menţionat în documente vechi din 1363 cu numele de Reter Villa. În anul 1389 apare cu acelaşi nume într-un document care se află la muzeul din Braşov. Acelaşi nume îl poartă şi în documentele privind Istoria Romaniei care a fost alcatuită în volume în 1958. În harta lui Spiridon Fetti din 1862, satul apare cu numele de Retezatul. Read the rest of this entry »
Icoane pe sticlă
Icoana pe sticlă este o specie românească endemică (1). Istoriceşte ea a apărut ca urmare a minunii de la Nicula, unde, în 1694 sau 1699 icoana Maicii Domnului a lăcrimat timp de 26 de zile. Cum era de aşteptat, mulţime de pelerini din toate hotarele au căutat să ajungă la Nicula. O parte au vrut să ia cu ei imagini ale Maicii Domnului şi astfel comerţul cu imagini a înflorit, făcând posibilă această variantă tehnică în consecinţă. Prin tehnica pe sticlă se pot obţine mult mai multe exemplare într-un timp mai scurt. Ea se face dupa model (izvor, izvod) fiind posibilă desenarea, cel puţin, a mai multor icoane în paralel. De aceea poate, nici nu se semnează, ele nefiind originale.
Trebuie totuşi remarcat că iconarii pe sticlă nu aveau acest meşteşug ca unică ocupaţie şi mai ales că pictatul de icoane pe sticlă presupunea şi o anumită disciplină spirituală. Înainte de lucru, omul urma un ciclu de post şi rugăciune, ca urmare comerţul cu astfel de obiecte diferind atunci cu atât mai mult de ceea ce se întîmplă astăzi în jurul unora dintre bisericile noastre la praznice mai mari. O parte a acestor iconari erau şi zugravi de biserici, cum de exemplu s-a întîmplat cu celebra, de acum, famile Grecu din Arpaşu de Sus, strămutată “pe Ardeal”, în Săsăuş, dar şi cu familiile Tămaş sau Moldovan. Read the rest of this entry »