Din istoria parohiei si bisericii din Retiş

„Lumina lui Hristos lumineazã tuturor!” (Liturghia Darurilor )

Comuna Brădeni se află la marginea jud Sibiu, fiind la intresecţia cu jud. Braşov şi jud.Mureş. La 5 km pe artera care

face legătura comunei Brădeni cu Făgăraşul se află satul Retiş, aşezat in amonte pe dreapta Hartibaciului.

Populaţia satului este compusă din români 95%, iar 5% minorităţi (ţigani). Înainte de 1989, au existat 25 de familii de saşi, care au emigrat in Germania, rămânând în sat doar o singură persoană. Majoritatea locuitorilor sunt pensionari, iar care mai sunt în putere se ocupa cu agricultura si creşterea animalelor. Totdeauna locuitorii Retişului au fost de religie ortodoxă, deşi în trecut şi astăzi sectele dau un atac deosebit pentru a-i dezbina pe români, dar până acum n-au reuşit. Sunt doua familii de penticostali veniti din jud. Bistriţa. Românii din Retiş tot timpul au păstrat tradiţia româneasca şi ortodoxă, făcându-se exemplu pentru mulţi români din jur. Retişenii au fost şi au rămas oameni harnici, despre aceasta vorbind starea caselor şi a gospodăriilor lor. La sărbătorile mari, cei mai in vârstă se îmbracă în portul popular, fapt ce da o notă deosebită şi cu totul aparte faţă de alte sate din jur.

Satul Retiş este un sat cu o vechime apreciabilă, fiind menţionat în documente vechi din 1363 cu numele de Reter Villa. În anul 1389 apare cu acelaşi nume într-un document care se află la muzeul din Braşov. Acelaşi nume îl poartă şi în documentele privind Istoria Romaniei care a fost alcatuită în volume în 1958.  În harta lui Spiridon Fetti din 1862, satul apare cu numele de Retezatul. În actele vechi ale şcolii din Retiş, satul apare cu numele de Retizdorf, apoi de Reten si în cele din urmă cu numele de Retiş. Pe aceste locuri, ne spune un document din 1839, că era un conte cu numele Teulus, a cărui moşie se întindea până la Selistat. Iobagii de acolo au pus stăpânire pe un heleşteu de al său, iar în urma judecăţii care au purtat-o cu fapta acestuia, iobagii din Selistat au fost obligaţi să-i amenajeze un alt heleşteu în apropierea Retişului.

Un document din 1417 aflat la muzeul Brukental din Sibiu, atestă că iobagii români din Retiş, au luat parte la răscoala iobagilor din comitatul Alba, condusă de Kardosi Ianos. Documentul din 1620, aflat tot la muzeul Brukental din Sibiu, atestă ca groful Haller, care avea o reşedinţă la Albeşti, lângă Sighişoara, si care stăpânea pământurile din partea Retişului, a hotărât mutarea iobagilor români de aici pe un alt domeniu al său de pe Mureş. Împotrivirea si dârzenia lor a facut ca la cei mutaţi acolo, să scadă natalitatea aproape la zero, fapt care l-a facut pe grof să-i aducă înapoi la locul de baştina. Se spune că pentru indârjirea lor în lupta împotriva iobagiei, groful Haller ar fi hotărât odată să dea foc satului. Iobagii auzind de acest lucru, au trimis cativa delegaţi la Albeşti si acesta a fost induplecat să nu recurgă la asemenea tratament pentru iobagi.

Din tradiţia poporului se ştie ca terenurile cele mai bune au fost ale grofilor, printre care amintim cu numele pe Beldy Pall si Beldy Ladislau. Iobagii din Retiş ca şi cei din Ţeline, au participat la Adunarea de la Blaj şi la întoarcere au strigat că s-a pus iobagia jos. Groful de atunci, se spune,  că ar fi avut voie să sape şanţuri în jurul terenurilor cele mai bune, ca acelea îi vor aparţine lui, iar celelalte terenuri, mai deluroase s-au impărţit iobagilor. Tratamentul pe care îl aplicau grofii  iobagilor de aici era foarte aspru. Erau persecutaţi şi din punct de vedere religios, trimiţându-i la munci şi în zilele de sărbătoare, chiar şi in Vinerea Mare şi în ziua de Paşti. Unii se spune că luau paşti la pădure, unde le aduceau câţiva bătrâni din sat.

Biserica veche din Retiş a fost de lemn, iar datorită vechimii si faptului că era mica, a fost demolată si in 1811 s-a zidit biserica actuală din piatră, caramidă şi lemn. Pe locul vechii biserici se afla o Cruce din stejar masiv, pictată, care din 1985 este protejată corespunzător. Biserica are forma de navă, iar interiorul are patru bolti: una in altar, doua in naos si una in pronaos. Între anii 1885-1890, biserica a fost legată în fier de un meşter din Merghindeal al cărui nume nu se cunoaşte. Iconostasul este din caramidă. Bolta din faţa altarului si iconostasul au fost pictate in tehnica fresco de fraţii Grecu din Săsăuş între anii 1880-1890, lucrând ca ajutor de pictor si Cătana Visarion din Retiş. La această pictură s-a intervenit în anii 1947-1949,  în 1959 şi în 1984. Restul bisericii care n-a fost pictată, s-a pictat in tehnica fresco de către pictorul restaurator Nicolae Sava din Bucuresti între anii 1984-1988. Au fost făcute fereste noi şi uşi noi la biserică. Reparaţii exterioare i s-au făcut în anii1972 şi în 2006. Biserica a fost sfinţită de către episcopul Vasile Moga in anul 1823 si resfinţită la 23 sept. 1990 de către P. S. Serafim Făgăraşanul episcop vicar la Sibiu.

Datorită vechimii, biserica a fost declarată monument istoric de categoria a III a. Iluminatul bisericii se face electric, iar din anul 2001 incălzirea se face cu gaz metan. Instalaţia de gaz metan a fost făcuta pe cheltuiala Primariei, cu sprijinul primarului Dobre Aurel.

Preoţi care au slujit in biserica din Retiş sunt: Dobre Zosim, Dobre Isaia, Manovici Ioan, Dobre Ioan, Opris Alexandru, Costea Filaret, Gaspar Gheorghesi din 1970 până azi Scutea Ioan. Parohia Retiş mai are în proprietate şi fosta scoala confesionala care este aproape de biserică şi de casa parohială. Starea ei este mai puţin bună, pentru că nu sunt fonduri pentru întreţinerea ei. Este o clădire buna, dar nu avem ce destinaţie să-i dăm pentru că este la marginea satului ca si biserica şi casa parohială, casa în stare bună, având lumina electrică şi gaz metan.

Din 1993, după ce au plecat saşii în Germania, credincioşii din Retiş au cumparat biserica evanghelică împreună cu casa parohială şi cu anexele ce-i aparţin, ca şi perimetrul aferent de 0,52 ha.

În 2006 biserica săsească a fost reparată în exterior cu ajutorul si cheltuiala credincioşilor. […]

În decembrie 2006 am primit o sponsorizare de la BCR de 5.000 RON, pentru a putea termina lucrările la biserica din centru, pentru ca acum este a noastra.

 

Paroh, Pr. Scutea Ioan

Articol preluat de Florin Sbârcea din Gazeta Hartibaciului Februarie 2011 http://www.scribd.com/doc/52576771/Gazeta-Hartibaciului-februarie-2011

http://www.primaria-agnita.ro/gazeta_hartibaciului/

 

2 Responses to “Din istoria parohiei si bisericii din Retiş”

  • Vraiste cu Musca:

    Zi-mi in ce da cleanul pe Hartibaciu. La Red Tag sau terestre?

  • admin:

    Se zice ca la corfa, si da, este clean pe Hartibaci. Tocmai ce zicea cineva pe aici ca a prins la corfa unul pina la umar.

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.